Voluntariat

la Refugiul Maidanezilor

Dăruiește din timpul tău

A fi voluntar înseamnă să daruiești din timpul tău, din bunăstarea ta, din puterea ta, din bunătatea ta, din știința ta celor mai putin norocoși, celor care nu se pot apăra singuri.

Voluntar poate fi orice iubitor de animale – ba chiar sunt bineveniți și cei care încă nu s-au împrietenit cu pisicile sau cățeii, pentru toate e un început. Vor învăța de la ei toleranța, prietenia, bucuria de a sta printre semeni. Vor cunoaște cățeii și poveștile lor; chiar dacă multe dintre ele sunt triste, cu ajutorul nostru viața lor de acum va fi mai bună, așa cum merită orice cățel.

Se găsește câte ceva de făcut pentru fiecare; “Adăpostul care salvează suflete” e realmente o familie mare în care muncește toată lumea și, în același timp, își încarcă bateriile pentru bătăliile pe care le ducem zi de zi.

Noi te învățăm tot ce știm iar tu vei fi mai bogat și mai împăcat sufleteste. Să fii voluntar, să faci în timpul tău liber ceva concret care pune o cărămidă la temelia vieții unui suflet de cățel, nu se poate compara cu nimic. Este doar o bucurie profundă, căreia nu știi să-i dai nume.

Ce spun alți voluntari

Adăpostul care salvează suflete! Acum câțiva ani, mi s-au deschis porțile adăpostului Monei Semeniuc. Un loc cald, în care animăluțele străzii își găsesc salvarea. Alungate de oameni, lovite de mașini, hingherite și umilite, își găsesc un loc unde să primească o porție de mâncare, apă, mângâieri, dragoste și îngrijire.

Lună de lună, îmi fac timp să îi vizitez. Îmi sunt tare dragi! Unii își găsesc căsuțe și pleacă, alții rămân. Dacă s-ar adopta mai mult, locurile rămase libere s-ar putea umple rapid cu alte suflete aflate în nevoie. Cumva, fiecare animăluț îți intră în suflet. Un pic, simți că ar fi ai tăi. Pentru că da, orfanii străzii sunt ai noștri, ai tuturor. Ce mă impresionează de fiecare dată este nevoia lor de iubire. Tu intri în țarcuri să faci curat sau să le pui ceva de mâncare și ei cerșesc, cu disperare, atenție.

Adăpostul este frumos, curat, plin de copaci și flori. Ca voluntar, treci prin tot felul de sentimente. Sunt zile în care veselia lor te molipsește, apoi vin zile în care te întristezi că un animăluț încă nu și-a găsit familie, zile în care plângi că unul s-a îmbolnăvit sau că altul a părăsit acest pământ. Te încarci de energie pozitivă de la puiuți și primești lecții de viață de la cei bătrâni. Este o lume frumoasă dar plină de întrebări și frustrări. Că nu poți face mai mult, că oricâte sacrificii ai face nu îi poți salva pe toți, că pentru unii ajutorul tău vine prea târziu.

Iar oamenii ca Mona Semeniuc, care își pun viața în slujba lor, vor avea întotdeauna un loc special în sufletul meu.

Gabriela Grecu, voluntar

Adăpostul Monei este pentru mine un loc încărcat de emoție, plin cu iubire și oameni frumoși. Ți se topește inima când privești bătrâneii, care sunt exact ca oamenii moșuleți și băbuțe. Îi iei în brațe și ți se umple sufletul de duioșie. Îți râd ochii și ți se luminează chipul când te uiți la copilașii cu 4 lăbuțe. Îți dorești ca ziua să aibă 25 de ore, pentru a avea timp să mângâi toți cetățenii adăpostului, căței și pisicuțe. Sufletul adăpostului este Mona. Te întrebi de unde atâta putere. Acum în adăpost, între căței, cu tratamente, cu mângâieri. Acum fuga la cabinet cu vreo urgență. Acolo am cunoscut oameni minunați, voluntarii Monei. Zâmbești când îi vezi, pentru că sunt ca o mare familie, unde te simți acasă. Fiecare știe ce are de făcut. Fiecare e gata să îl ajute pe celălalt în fiecare clipă. Oricât ai obosi acolo, pleci încărcat pozitiv. Muncă, glume, râsete, și câteodată tristețe, emoții. Pentru că nu întotdeauna iese cum ne-am dori noi. Să fie nemuritori cățeii. Și pisicile. Cine trece o dată măcar prin Adăpostul care salvează suflete, rămâne cu o amprentă puternică, care îl îndeamnă să revină mereu și mereu alaturi de Mona, voluntari, și de ei, frumusețea și bunătatea lumii întregi.

Amalia Ghenciu, voluntar

Când drumul vieții m-a dus până în poarta Adăpostului care salvează suflete, mi-am spus că nimic nu este întâmplător, acolo trebuia să fiu. Las afară toate grijile, toate gândurile și mă bucur ca un copil de „lăbuțe”. Mă întâlnesc cu oameni frumoși și buni, voluntarii de la adăpost, ale căror mâini mângâie și îmbrățișează și au sufletul plin de iubire! Dacă vreți să îi cunoașteți, veniți la adăpost. Sigur veți reveni!

Mona Ivan, medic, voluntar

Se spune că oamenii care iubesc animalele, nu iubesc oamenii.
Nimic mai fals.
Când am mers prima oară la adăpost, am fost depășit de realitatea de acolo. De obicei aflu povestea unui singur cățel care a fost părăsit sau aruncat, ori bătut și lăsat în stradă, dar aici, în mijlocul lătrăturilor pline cu poveștile tuturor câinilor, pur și simplu am fost blocat.
În tot timpul cât am stat și am lucrat acolo, cea mai importantă lecție pe care am primit-o, culmea, are legătură cu oamenii și nu cu cățeii. Pe lângă scopul comun care ne aduce laolaltă, aceea de a avea grijă de animale, scopul principal e legătura care se creează printre toți oamenii care au trecut vreodată și care au plecat de acolo mai buni, datorită căldurii celor care țin în mână acest adăpost.

Istvan Teglas, actor, voluntar


Am ajuns la adăpostul care salvează suflete în urma postărilor pe care le-am văzut, în mod repetat, pe pagina minunatei doamne Nuami Dinescu. Mi-a fost greu să mă conving să vin, pentru că suferința animalelor mă ucide cu zile. Sunt mamă de copii blănosi de când mă știu și orice necaz al lor mă doare mai tare ca oricare altul de-al meu. Dar am ajuns și am înțeles că fiecare pai mișcat, fiecare mângâiere și vorbă bună le alină puțin zilele cățeilor care au primit dreptul la o viață mai liniștită decât înainte de a fi la adăpost.
Venind aici, am împletit lacrimi de tristețe și de neputință, pentru cei mai oropsiti dintre ei, cu bucuria descoperirii unor femei uluitoare, capabile de iubire infinită și altruism. Am văzut cum fiecare cățel sau pisoi, de la pui la bătrânel, contează și primește, pe lângă hrană și adăpost, iubire. Cea fără de care viața niciunui suflet nu ar avea sens sau rost.
Dacă aș avea copii, i-aș aduce la adăpost să ofere mângâieri cățeilor și, în același timp, să primească unele dintre cele mai frumoase lecții de viață despre: iubire, sacrificiu, alinare, bucurie, speranță și determinare. Dacă măcar 10% din oamenii planetei ar fi ca doamna Mona Semeniuc și ca sufletele fabuloase pe care le-a adunat în jur, după chipul și asemănarea sa, am locui pe un Colț de Rai, nu pe Pământ. Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu că mi-a îngăduit să cunosc oameni care nu-mi lasă să piară speranța că în lume exista și bunătate.
Chiar daca nu vă cunosc de multă vreme, Doamnă și Doamnelor, vă iubesc cu toată inima și ma înclin în fața bunătății, iubirii și frumuseții sufletești care vă strălucesc prin toți porii!

Gabriela Niculescu, ziarist, voluntar

Suflete din adăposturi, câmpuri, străzi… mici, mari, blănoși, strâmbi, zâmbăreți sau doar într-o ureche, pui și mulți bătrânei nedoriți de nimeni…
Tot și de toate întâlnești în Refugiul maidanezilor al doamnei Mona Semeniuc.
Era toamna lui 2016 când, așteptând să revendic din Bragadiru un amărât capturat de la bloc, am remarcat o doamnă frumoasă la chip și suflet, purtând în brațe o mămică de 3 kg, cu puiul ei…
Așa am cunoscut-o, așa am aflat că există locuri unde cei ai nimănui sunt iubiți!
Doar mergând la adăpost și devenind voluntar permanent, am aflat că ei te pot transforma cu ochii lor, lăbuțele întinse spre tine, felul lor de a-ți „vorbi”, cu năsucurile umede și atingeri timide…
Când unul își amintește de ancestralul lup, ale cărui gene încă le poartă, și pornește a anunța cu acel strigăt inconfundabil…
Ceva unic îți răscolește străfundurile…
Unul, apoi trei, zece, trei sute de glasuri la unison…
Parcă timpul încremește și lumina se schimbă…
Atât știi: toți pentru unul și unul pentru toți!

Laura Ilie, asistent medical, voluntar

Despre Mona Semeniuc și Adăpostul care salvează suflete am aflat întamplător de la Nuami Dinescu care mi-a povestit într-o zi despre pasiunea ei de a merge în weekend să ajute suflete amărâte de căței ce nu au avut norocul să aibe un OM al lor. Așa că într-o duminică ploiasă de iarnă, la invitația ei, am însoțit-o la adăpostul Monei Semeniuc. Ce am găsit acolo nu a fost un șoc pentru mine (am experiența voluntariatului la adăpostul din str. Odăi) însă ce m-a impresionat cel mai mult a fost dragostea pe care aceasta o are față de blănoși. În primul rând vreau să vă spun că Mona este “mama cățeilor bătrâni, bolnavi și amărâți”, deși am văzut și puiuți cu mămici sau câini mai tineri care încă mai au o șansă să fie adoptați majoritatea sunt seniori care greu mai pot spera la o curte și un om bun în viața lor. Despre sacrificiul pe care doamna Mona îl face zilnic de ani de zile de a îngriji sute și sute de ființe bătute de soartă nu pot să spun prea multe, am încercat să mă pun în locul ei să văd cum ar fi, cred că puțini oameni au această putere să își asume o așa responsabilitate. Și ca să nu plictisesc vă invit și pe voi să treceți într-o zi pe la „Adăpostul care salvează suflete” să cunoașteți povestea tristă a blănoșilor fără stăpân dar care au găsit în final un “OM MINUNAT”.

Victor Niculae, avocat, voluntar

Când simți că nu mai poți, că e prea mult, e de ajuns să dai o fugă până la Adăpostul care salvează suflete, al mamei Mona.
E locul în care sute de sufletele ale nimănui, suflete chinuite și părăsite de care nu îi mai pasă nimănui, dar în același timp și cele mai frumoase suflete îmbrăcate în blăniță, și-au găsit liniștea: unele și-au găsit Omul lor, altele încă mai așteaptă în adăpost și te primesc cu toată bucuria pe care o emană din vârful mustăților până în vârful codițelor, altele și-au găsit liniștea pe câte o steluță, mângâiate până la final de cele mai bune mâini și luând cu ele câte un strop din iubirea celor care calcă pragul adăpostului…
Și apoi te reîntorci la ale tale și mai poți…

Oana Veronica Ștefan, IT Engineer, voluntar

Răspunsuri la

Întrebări frecvente

Cine poate participa ca voluntar?

Oricine. Poți deveni voluntar indiferent de meseria ta, de mijoacele financiare, de statut – totul e să simți că vrei să ajuți, să “sacrifici” câteva ore în care să-ți oferi ție o experiență de viață și lor atenție, grijă, iubire.

Minorii pot participa doar însoțiți de un părinte sau tutore legal.

Care este programul de lucru pentru voluntari?

Nu impunem niciun program fix și suntem recunoscători pentru fiecare oră acordată.

Sarcinile se alocă de comun acord, în funcție de timpul disponibil, priceperea și preferințele fiecăruia.

Ce e de făcut, ca voluntar la adăpost?

“Adăpostul care salvează suflete” seamănă cu locuința unei familii numeroase, așadar sunt multe lucruri de făcut; de la curățenie la administrat medicamente, de la spălat în țarcuri la reparat o cușcă; de la măturat curtea la tăiat lemne; de la curățat copaci la desfundat canalizarea.

Obligatoriu, cu pauze de joacă și de mângâiat 🙂

Îmi puteți oferi o adeverință de voluntariat?

Sigur, Asociația poate emite o adeverință, după efectuarea a 80 de ore de voluntariat, oricând pe parcursul unui singur an calendaristic.

Imparte asta