Despre

În spatele acestei asociații se află o femeie mică, fragilă, cu ochi albaștri ascunși sub o pălăriuță menită să o protejeze de soarele neprietenos. Ea, Mona Semeniuc, e omul de la care a pornit totul, un suflet încercat, dar neînfricat într-o luptă nebună cu boala secolului și cu o iubire nesfârșită pentru sufletele care nu se pot apăra singure.

Mona e un om onest, loial, plin de bunăvoință și hotărâre, decisă să-și șteargă lacrimile când pleacă un suflet din adăpostul ei – fie în adopție, fie în altă lume; să se smulgă din neputința sau durerea care o copleșesc uneori și să-și ducă misiunea până la capăt. Probabil și asta e misiunea ei dacă Mona a învins un cancer extrem de agresiv, pe care l-a tratat cu medicația adecvată, pe care l-a suportat cu toate durerile și urmările specifice, dar și cu multă iubire și devotament față de câinii din jurul blocului unde locuia.

Din 2013, de când s-a votat legea eutanasiei, a strâns toți câinii de care avea grijă prin jurul blocului ei și s-a zbătut exact ca un câine în lațul hingherului ca să salveze tot ce a putut; de atunci, Mona Semeniuc nu mai are zi liberă, nici concediu, familia ei a înțeles că salvarea lor contează enorm pentru ea și fac tot ce pot ca să o ajute.

Din 2013 drumurile ei sunt între casă, adăpost, cabinete veterinare și câmpurile de unde salvează câte un necăjit. În toate aparițiile ei a spus adevărul pe care mulți îl știm, că nu noi am salvat câinii, ci ei ne-au salvat pe noi.

Un om bun va aduna lângă el oameni asemeni lui. Cine nu întelege spiritul Adăpostului care salvează suflete vine și pleacă. Cei care au rămas sunt câțiva, ca ea, dedicați și devotați, cu speranța de a face, atât cât putem, măcar în jurul nostru, o lume mai bună și pentru câini și pentru oameni.