Mașenka era pui de nici două luni când a venit prigoana din septembrie 2013. A fost luată din caâmp, împreună cu mama și frații ei.  Mașenka are în firea ei spaima de oameni. Probabil  a preluat traumele mamei. Totuși, cu puțină răbdare, acest suflet ar putea deveni membru de familie. Mașenka nu își mai amintește ce înseamnă libertate sau iubire. Atenția noastră este prea puțin pentru ea. Totuși, poate că această cățelușă minunată își va găsi omul.

Bella a fost adusă în urmă cu un an, din alt adăpost privat. Probabil că Bella este Miss „Adăpostul care Salvează Suflete.” Blândă, delicată, iubitoare, nu cere decât iubire și mângâieri. Sperăm să găsim omul care să o merite.

Pe Cristina am scos-o din adăpostul public imediat dupa moartea d-nei Cristina Țopescu; de aceea îi poartă numele. Puțin speriată, dar în mod sigur dacă ar primi puțină atenție ar fi câinele partener de viață. Adăpostul nu este acasă! Adăpostul nu poate oferi atât cât trebuie și merită un suflet. Cristina așteaptă o schimbare în viața ei.

Princes… zile, ani, locuri! Timpul trece peste oameni și peste câini. Princes a intrat de pui în adăpost. Au trecut de-atunci aproape opt ani. Nimic nu a ajutat-o să-și găsească omul. Întotdeauna sare pe gard când apare cineva și se întreabă dacă, în sfârșit, a venit timpul să plece, să vadă, să învețe. Betonul și patru garduri – asta a fost și este existența ei. Niciodată nu vom ști de ce unii au noroc, iar Princes rămâne la noi.