Speranța a avut omul ei și ani petrecuți într-o grădină frumoasă. Din păcate, moartea nu alege. Omul ei a plecat lăsând-o, la anii bătrâneții, singură și neajutorată. Blândă, dar ușor speriată, Speranța speră să se întoarcă la o viață și un om care să-i aline ultimii ani de viață. În ochii ei vezi toată istoria câinilor rămași singuri pe lume, ochi încețoșați de dor și suferință. Haideți să redăm speranța și să facem iarăsi niște ochi să strălucească. Nimic nu poate opri bătrânețea, dar o putem face mai frumoasă.